MÂNDR'I, mândresc, vb. IV. Refl. 1. A fi mândru (I 1), a se lăuda, a se făli (cu ceva sau cu cineva). 2. (Înv. si pop.) A se îngâmfa, a se fuduli. - Din mândru.
Sursă : DEX'98 (45404)  - LauraGellner

MÂNDR'I vb. 1. a se făli, a se fuduli, a se lăuda. (Are de ce se ~ cu copiii lui.) 2. v. îngâmfa.
Sursă : Sinonime (194162)  - siveco

MÂNDR'I vb. v. chibzui, cugeta, gândi, judeca, medita, raţiona, reflecta.
Sursă : Sinonime (194163)  - siveco

mândr'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. mândr'esc, imperf. 3 sg. mândre'a; conj. prez. 3 sg. si pl. mândre'ască
Sursă : DOR (260430)  - siveco

A SE MÂNDR'I mă mândr'esc intranz. 1) A fi mândru; a trăi un sentiment de mândrie. 2) înv. pop. A se ţine mândru; a-si da aere; a se făli; a se fuduli. /Din mândru
Sursă : NODEX (342675)  - siveco